În nordul Maramureșului, la Săpânța, se află un cimitir care nu seamănă cu niciun altul: un loc plin de culoare, de umor și de viață, unde moartea e privită cu zâmbetul pe buze. Giddo intră pe poartă și, în loc de tristețe, dă peste sute de cruci colorate care spun povești. E un loc care te învață să privești moartea altfel — cu blândețe și cu umor.
Un cimitir care râde
Totul a început în 1935, când meșterul Stan Ioan Pătraș a început să cioplească și să picteze cruci de stejar pentru mormintele satului. Pe fiecare cruce a pictat o scenă din viața celui plecat — la muncă, la petrecere, la drum — și a scris un epitaf scurt, la persoana întâi, adesea cu umor și ironie. Așa, fiecare mormânt a devenit o mică poveste, spusă chiar de cel care nu mai e. Unele povestesc despre o viață de muncă, altele despre necazuri sau slăbiciuni omenești, spuse fără supărare. Nimic nu e ascuns: crucile vorbesc despre oameni așa cum au fost, cu bune și cu rele. Astăzi sunt în jur de 800 de cruci pictate, iar cimitirul e considerat unic în lume. Turiști vin din toată lumea ca să-l vadă, iar Săpânța a ajuns un nume cunoscut departe de Maramureș. Fotografiile cu crucile lui albastre au făcut înconjurul lumii, în ziare și pe internet.
Albastrul de Săpânța
Culoarea care dă tonul întregului cimitir e un albastru intens, cunoscut drept „albastrul de Săpânța". Pe el se desprind galbenul, roșul și verdele scenelor pictate naiv, cu o candoare care te cucerește. După moartea lui Pătraș, în 1977, tradiția a fost dusă mai departe de ucenicul lui, Dumitru Pop Tincu, așa că locul a rămas viu. Giddo se plimbă printre cruci și le citește pe rând — unele triste, altele de-a dreptul haioase. Meșteșugul se învață mai departe în atelierul din sat, unde crucile se cioplesc și se pictează și azi.
Sfatul lui Giddo
Ia-ți timp să citești epitafurile — ele sunt sufletul locului. Săpânța e departe, în nordul țării, așa că merită combinată cu un tur al Maramureșului: sate cu porți de lemn sculptat, biserici de lemn și drumuri care șerpuiesc printre dealuri. Nu departe se află și biserica de lemn din Săpânța, cu unul dintre cele mai înalte turnuri de lemn din Europa. Împreună, cimitirul și biserica fac din Săpânța o oprire pe care n-o uiți. Giddo îți recomandă o zi întreagă în zonă, la pas și cu bicicleta. Pleci de aici altfel decât ai venit.