În Bucovina, câteva mănăstiri vechi de sute de ani ascund o comoară pe care puține locuri din lume o au: pereți exteriori acoperiți în întregime de fresce, colorate și povestitoare. Giddo pornește într-un tur al lor, dintr-un sat în altul, pe drumuri printre dealuri. Nicăieri altundeva bisericile nu-și poartă poveștile la vedere, pe pereții din afară, ca niște icoane uriașe sub cerul liber. Multe au fost ridicate de domnitori ai Moldovei, ca semne de mulțumire după victorii sau ca locuri de rugăciune.
Voronețul și albastrul lui
Cea mai cunoscută e Mănăstirea Voroneț, ridicată în 1488 de Ștefan cel Mare — se spune, în doar câteva luni. Frescele de pe pereții exteriori, adăugate mai târziu, în vremea lui Petru Rareș, sunt dominate de un albastru intens, cunoscut în toată lumea drept „albastrul de Voroneț". Pe peretele de apus se întinde marea scenă a Judecății de Apoi, capodopera locului, care i-a adus mănăstirii porecla de „Capela Sixtină a Estului". Giddo rămâne mult în fața ei, cu capul dat pe spate. Scenele pictate sunt ca o carte deschisă: sfinți, prooroci, îngeri și diavoli, așezați în ordine pe pereți. Oamenii de altădată, care nu știau carte, își citeau credința direct de pe ziduri.
Un tur al mănăstirilor pictate
Voronețul nu e singur. Din 1993, mai multe biserici pictate ale Bucovinei fac parte din patrimoniul mondial UNESCO: Sucevița, cu zidurile ei de cetate, Moldovița, Humor și Arbore, fiecare cu frescele și culorile ei. Fiecare are altă dominantă de culoare, iar la Sucevița se află faimoasa scară a virtuților, o frescă lungă care urcă parcă spre cer. Moldovița are curți largi și un muzeu cu obiecte vechi, iar Humor, mai mică și mai intimă, are un farmec al ei. Sunt suficient de aproape una de alta cât să le vizitezi într-un tur de o zi sau două. Giddo îți recomandă să nu te grăbești — fiecare mănăstire are altă poveste pictată pe pereți.
Sfatul lui Giddo
Fă-ți un traseu între mănăstiri și lasă-ți timp pentru fiecare — frescele cer privit pe îndelete. Mergi dimineața, când lumina cade bine pe pereți, și respectă liniștea locurilor, fiindcă sunt mănăstiri vii, cu călugări și slujbe. Drumul dintre ele trece prin sate liniștite, cu case îngrijite și oameni primitori. E o zonă în care tradiția se ține încă vie, de la portul popular la mâncarea gătită ca odinioară. Combină vizita cu satele și cu bucătăria bucovineană. Giddo pleacă din Bucovina cu ochii plini de culoare și cu o liniște aparte.