Transfăgărășanul e drumul pe care îl faci pentru drum, nu doar pentru destinație. Urcă și coboară prin Munții Făgăraș ca o panglică de asfalt aruncată peste creste, printre serpentine, tuneluri și cascade, pe una dintre cele mai spectaculoase șosele din România. Giddo îl ia încet, cu opriri dese, pentru că fiecare cot ascunde altă priveliște. Nu e un drum de grabă, ci unul de savurat, cu ochii cât cepele la fiecare priveliște.
Drumul spre nori
Șoseaua se deschide de obicei vara, între iulie și octombrie, când zăpada se retrage de pe creste. De jos, dinspre miazăzi, drumul trece pe lângă Lacul Vidraru și barajul lui impunător, cu cetatea Poenari cocoțată undeva pe stâncă. Apoi începe urcușul adevărat: serpentine strânse una peste alta, hăuri care taie respirația și priveliști care se schimbă la fiecare viraj. Pe margine, oile pasc uneori chiar lângă asfalt, iar tarabele cu miere, brânză și dulciuri de casă te îmbie la fiecare popas. Giddo se oprește la cascada Bâlea și la tunelul lung care străpunge muntele aproape de vârf. E genul de drum unde nu contează cât de repede ajungi, ci cât de mult te uiți în jur. Fiecare belvedere de pe traseu e o invitație la o oprire și la o fotografie.
Bâlea Lac, sus la 2.034 de metri
Capătul urcușului e Bâlea Lac, un lac glaciar așezat la 2.034 de metri, între vârfuri de piatră. Vara ajungi cu mașina; iarna, când drumul se închide, urci cu telecabina de la Bâlea Cascadă, iar pe mal se ridică an de an un hotel de gheață. Aerul e rece și tare chiar și în august, iar liniștea de sus e greu de descris. Iarna, împrejurimile lacului se transformă într-un platou alb, unde se ridică sculpturi și chiar o capelă de gheață. Giddo face un ocol pe malul lacului, respiră adânc și se așază pe o piatră doar ca să privească. Priveliștea alpină de aici nu încape în nicio poză. Turiștii se plimbă pe potecile din jur, iar caprele negre se ivesc uneori pe stânci.
Sfatul lui Giddo
Pornește dimineața devreme, ca să prinzi drumul liber și lumina bună — la prânz se aglomerează, mai ales în weekend. Îmbracă-te în straturi: jos poate fi cald, iar sus, la lac, e mereu răcoare. Verifică înainte dacă șoseaua e deschisă, oprește des pentru poze și nu grăbi coborârea de pe serpentine. Și fă plinul înainte de urcare — pe creastă nu prea găsești benzinării. Iar dacă poți, rămâi până spre seară, când muntele se golește de lume. Giddo îți promite: Transfăgărășanul se ține minte multă vreme.
